egypt through my eyes

 Prima vacanta in egipt...eram atat  de incantata incat abia am reusit sa inchid ochii, dar si atunci  vedeam piramidele, nilul, valea regilor si toate minunatiile despre care doar citisem. iata ca acum aveam ocazia  sa le vad si sa le autentific  maretia.
 Cu adrenalina in sange  mi-am luat rucsacul si am pornit  spre aeroprt... deja in intarziere...(singura mea teama cand merg spre un aeroport este ca o sa pierd  avionul, am avut   chiar si cateva cosmaruri pe tema asta, nu stiu de ce). Din fericire nu l-am pierdut si m-am imbarcat. Mi-am cautat cuminte locul, era intre doi domni de varsta a doua, cu maini  mari si batatorite de munca  si fete arse de soare. Mai tarziu am aflat ca lucrau pe petroliere in marea  rosie, poate dinainte sa ma fi nascut eu. Le-am ascultat povestile si au fost destul de draguti sa ma avertizeze in legatura cu hotii de buzunare, sa-mi tin bunurile foarte aproape. 
 Dupa aproximativ 3 ore si 45 de min pilotul anunta ca ne pregatim de aterizare. pe geam deja se vedeau  luminile verzi de la  fiecare moschee, milioanele de masini si toata agitatia vestita a orasului cairo. Abia asteptam sa fiu printre ei.
 Dupa inca o ora deja terminasem cu viza si bagajele( viza se cumpara direct din aeroport si costa doar 15 dolari:) iar  la iesire ma astepta un sofer cu un cartonas pe care scria (gresit) numele meu. A fost mai mult decat bucuros sa imi ia bagajele si  intr-o engleza destul de ciudata imi explica unde se afla hotelul unde eram cazata. se pare ca aveam de mers aproximativ 2 ore. Ajungem in trafic si raman paralizata...masini mergand bara la bara, apoi cat mai dezordonat posibil, parand ca nu respecta sau nu exista nici macar o regula de circulatie, fiecare circuland  dupa bunul plac si claxonand fara motiv. Se pare ca e destul de usor sa iei  permisul de conducere acolo, fara a da vreun examen scris. Bunnnn :( si eu credeam ca bucurestiul e ingrozitor dpdv al traficului)
  Ajung la hotel destul de ametita din cauza " drifturilor" facute de sofer printre celelalte masini:( choar am avut si un mic accident dar soferul m-a asigurat ca se intampla in fiecare zi). Hotelul este minunat iar de la balcon pot vedea piramidele:( se numeste grand pyramid si il recomand cu caldura).
  Abia astept sa vina maine:) Voi merge la muzeul de istorie, vestit de  altfel, apoi cu siguranta o sa incerc cateva dintre felurile lor de mancare, si o sa inchei cu nilul si o plimbare in bazarul din Old Cairo:( unde  toate  "terasele" magazinele, sunt deschise non stop:)
     Later

incotro??

                                 

 Unde ne indreptam?? Si aici nu ma refer de tine, la tine ...sau la mine... dar  la  noi ca omenire? ni s-a scurs timpul??? oare am stat destul pe aici si planeta s-a decis sa ne expulzeze, ca mai apoi, peste ani si ani cand se va simti din nou singura , sa devina din nou prietenoasa, pentru alti " noi"? 
 Nu stiu...intrebari sunt mii dar  raspunsuri mai putine. Am devenit o lume de nevoiasi" materiali, sentimentali... in fiecare  zi ne intrebam ce facem maine? De ce trebuie sa fie asa?? de ce o lume plina de razboi, de ura, de nedreptate...nepasare..oare  acum sute  de ani era la fel..dar in timp marturiile nepasarii s-au pierdut? sau pur si simplu ne  cimentam sufletul pe zi ce trece si nu ne mai pasa. Fiecare lupta pentru a trai " mai bine" fara a ne pasa insa de ce lasam in urma, de lacrimi si goluri.
  Oriunde privesc  , cineva sufera..in orice colt al lumii, cineva se cearta  cineva e rauvoitor, cineva huleste,cineva omoara.....nu ne suportam intre noi....cum poate oare planeta sa ne suporte?? A gasit si ea o metoda de purificare... ne acopera cu troieni albe , ne ingheata sufletele deja pierdute printre nameti..


                            " Unii spun că lumea va sfârşi în flăcări,
                               Alţii spun că în gheaţă.
                               Din ce-am gustat eu din dorinţă,
                               Îi cred pe cei ce spun în flăcări.
                              Dar dacă ar fi să pier de două ori,
                                Cred că am învăţat destule despre ură
                                Ca să spun că pentru distrugere
                               E la fel de bună şi gheaţa
                              Şi ar fi suficientă."  Robert Frost

citatul zilei

   Drumurile intelepciunii nu se prezinta in viata unuia care cere fericire sau a unui cautator de pace in sine, nici ca o autostrada larg deschisa asupra unei perspective de fericire nici ca o poteca inflorita ce te va duce in spatii insorite de libertate de implinire personala sau de bunastare.
 A alege sa te angajezi pe un drum al intelepciunii , nu pentru a rezolva marile enigme ale vietii ci pentru a evita sa te pierzi in misterele unei false  spiritualitati , asta mi se pare o miza acceptabila 
 Drumurile catre intelepciune sunt labirintice  si secrete , ele se rezerva si se stapanesc cel mai adesea cu rabdare , in timp, incet si cu respect.
  Cel sau cea care  se va angaja pe aceste drumuri se va lovi de obstacole  ca de exeplu violenta endemica a repetarilor si a conditionarilor care  ne locuiesc , teama de necunoscut nerabdarea de a descoperi , ratacirile indoielilor dar de asemenea va descoperi si va  fi insotit de cateva balize care ii vor  fi repere puternice , intalniri stimulatoare invitatii grabite care il vor ghida spre mai multa interiorizare.
  Drumurile intelepciunii marcate de curajul de  a fi si forta de a se putea confrunta cu amaraciunile neintelegerii si uneori ale solitudinii. Cel care le intalneste , care accepta sa le strabata, care se aventureaza  spre  necunoscut , spre irational, nu stie niciodata ce va putea descoperi la capat, astfel incat va trebui sa invete sa se iubeasca suficient pentru a putea fi un tovaras bun pentru el insusi...


                                                                                                              Jacques Salome

desperate to be a housewife :))

 "  Imagineaza-ti o lume in care rolurile ar fi inversate, unde barbatii ar gati pentru femei, ar aduna sosete imprastiate  si ar arde de nerabdare sa se casatoreasca. Inchipuie-ti ca ai avea un iubit care sa pastreze in  lada de  zestre  6 papioane pentru cavalerii de onoare.Incearca sa ti-l imaginezi gatuit de emotie cand treceti prin fata unui magazin cu articole pentru copii, Si gandeste-te ca te-ar intampina la usa imbracta in boxeri de matase si cizme de cowboy , pregatit sa iti execute un dans la bara. Este  foarte posibil sa ajungi la concluzia ca tipuilui ii lipseste o doaga, Pasul urmator ar fi sa incepi sa iti planifici evadarea: " Nu esti tu de vina, eu sunt" ( in traducere: e clar vina ta) Sunt prea ocupata cu serviciul. Te iubesc dar nu sunt indragostita de tine. Apoi  ai fugi mancand pamantul.

  Oricat de  teribil ar suna exact asa sunt invatate femeile sa" puna mana" pe un sot, Uitati-va in jurul vostru. Mai toate revistele de moda le indeamna pe femei sa se comporte ca niste servitoare , de parca stradania de a gasi un barbat se  aseamana  cu un  fel de interviu pentry o slujba care necesita un volum impresionant de  forta de munca  bruta:" Poti sa ii servesti unui barbat o bere rece imbracata in lenjerie intima deocheata? Poti sa ii apretezi camasa la fel de bine ca cea a angajatului lunii la  un magazin de renume? Esti dispusa sa te incingi cu ceolofan ca sa arati bine pentru el? te incalti cu pantofi cu toc cui atunci cand te duci sa lucrezi in gradina? Accepti de buna voie sa te ia pe la spate? Daca da se va aseza in  genunchi in fata ta si te va cere de sotie ....:))))

 Ceea ce invata femeile din toate  aceste  "sfaturi" este cum sa se comporte disperat. Nici pe tine nu te-ar atrage un barbat care  i-ar aduce doua duzini de trandafiri la prima intalnire sau dupa  5 minute petrecute impreuna  ti-ar sopti ca  e cel mai fericit ticalos de pe fata pamantului.

  Daca ii spui unei femei sa isi dea silinta sa fie pe placul unui barbat  e  ca  si cum i-ai spune unui putan de  calsa  intai sa se duca la batausul scolii si sa ii spune" uite , ia banii  mei de buzunar.  am si  fursecuri facute de mama. ti le fac  cadou" . Sau daca ne referim la   o relatie de cuplu" Poftim, fa ce vrei cu mine. Ti-am facut si o prajitura.Te rog fii baiat  bun. Te rog sa ma iei de nevasta. O sa imi salt fundul sus de tot cu fac oamenii aia la yoga. E atat de comfortabil sa stai cu capul in jos. Pe bune , imi place la nebunie". 

realitate

Dragilor, intra-adevar postarea asta nu are legatura cu  celelalte dar  era musai...

SINCER: avem cel putin trei sute saizeci si cinci de motive de sinucidere pe an si totusi ne încàpàtâm sà continuàm sà tràim; de asta ador eu viata!
SI MAI SINCER: iubirea nu-i liantul vietii - iubirea este doar o imperfectine a vietii, un apendice, o ranà...Viata înseamnà cruzime, cinism, sàlbàticie, vânatoare, junglà: supravietuieste cine poate (nu mà credeti, priviti în jurul si mai ales în interiorul vostru)...(Din pricina asta l-am iertat pe Dumnezeu pentru tot, în afarà de faptul cà nu existà.)
Priviti filmele, cititi càrtile care se publicà: durerea, tristetea, suferinta, violenta, disperarea, fac raiting, se vând bine...
Dacà dragoste nu e nimic nu e: nici suferintà, nici deceptie, nici disperare...aproape fericirea perfectà! (fericirea si dragostea nu fac niciodatà casà bunà împreunà)
Poti iubi sincer o operà de artà, natura, viata, o simfonie, ràsàritul sau apusul soarelui, însà a iubi un om, vine tot timpul dintr-un atavic impuls egoist - celàlalt-oglinda oglinjoara!
Uneori cred în Dumnezeu (a nu crede în Dumnezeu nu presupune neapàrat a-i nega existenta) însà niciodatà în sansa lui de a salva omul.
Am fost mereu indecent fascinata de tiranii si dictatorii din antichitate (cei din timpurile moderne - cu exceptia lui Hitler, care a fost un dictator împlinit - sunt niste pigmei, niste ratati, lipsiti de grandoare, de geniul ràului) si chiar am fost ispitita sà stabilesc o ierarhie, un clasament al dictatorilor, însà m-a blocat Dumnezeu: n-am stiut pe ce loc sà-l plasez...Orice dictator tinde sà se confunde cu/sà devinà divinitate, sà se creadà în el...Dumnezeu este poate dovada supremà cà omul nu poate supravietui fàrà sà fie dominat, fàrà dictaturà...
Mi se reprosazà adesea cà nu sunt serioasa - cei ce-mi spun asta nu înteleg cà nu poti fi serios în zilele noastre (în orice caz nu în sensul în care înteleg ei asta)...în cel mai disperat caz te poti preface cà esti serios (adicà si mai grav decât a fi!)...
A fi serioasa este ultima mea grijà!
Iar a simula cà sunt, ar însemna sà neg tot ce este adevàrat în mine.
Asta e: sunt o sentimentala inraita Iubesc viata însà îmi este greu sà accept...
SA FIM SERIOSI: eu nu sunt o provocatoare - mai degrabà o timida dezabuzata - a spune lucruri evidente însà pe care nimeni nu cuteazà sà le spunà, nu-i nici pe departe provocare ci mai degrabà sinceritate împutità...
Sà mai poti încà sà crezi cà o fecioarà poate sà procreeze (fecundatà de spiritul sfânt!) înseamnà sà negi tot restul, de la aparitia omului si pânà în prezent...
Condamnàm canibalismul...am ràsfoit toate religiile: singuri crestinii îsi mànâncà dumnezeul (la împàrtàsanie gustà putin - s-ajungà la toti! - din sfânt trupul sàu si preacurat sângele sàu)...(în spatiul àsta frigid delirez cum vrea muschiu' meu, aici nu puteti posta!)
SA FIM SI MAI SERIOSI: nu te plânge cà esti nefericit, odatà ce ai constientizat asta, esti deja salvat.
Fericiti cei sàraci cu duhul càci a lor va fi împàràtia cerurilor! Sincer: tre' sà fii sàrac cu duhul ca sà crezi într-o astfel de împàràtie!
Nici împàràtia mea nu-i din lumea aceasta, dar n-am sà mà las crucificata pentru o simplà adresà gresità!
Nici în Dumnezeu nu mà pot refugia, pentru asta ar trebui mai întâi sà-l expulzez din mine - si sunt prea milostiva sà-l scot în stadà pe frigul àsta!
Spre deosebire de Dumnezeu, Mozart este singurul care nu m-a dezamàgit niciodatà. Mozart este suprema condensare a spiritului uman si totodatà marea iertare a umanitàtii. Aceastà lume nu poate pieri decât în clipa în care stelele ar începe sà murmure în cor Requiemul.