Unde ne indreptam?? Si aici nu ma refer de tine, la tine ...sau la mine... dar la noi ca omenire? ni s-a scurs timpul??? oare am stat destul pe aici si planeta s-a decis sa ne expulzeze, ca mai apoi, peste ani si ani cand se va simti din nou singura , sa devina din nou prietenoasa, pentru alti " noi"?
Nu stiu...intrebari sunt mii dar raspunsuri mai putine. Am devenit o lume de nevoiasi" materiali, sentimentali... in fiecare zi ne intrebam ce facem maine? De ce trebuie sa fie asa?? de ce o lume plina de razboi, de ura, de nedreptate...nepasare..oare acum sute de ani era la fel..dar in timp marturiile nepasarii s-au pierdut? sau pur si simplu ne cimentam sufletul pe zi ce trece si nu ne mai pasa. Fiecare lupta pentru a trai " mai bine" fara a ne pasa insa de ce lasam in urma, de lacrimi si goluri.
Oriunde privesc , cineva sufera..in orice colt al lumii, cineva se cearta cineva e rauvoitor, cineva huleste,cineva omoara.....nu ne suportam intre noi....cum poate oare planeta sa ne suporte?? A gasit si ea o metoda de purificare... ne acopera cu troieni albe , ne ingheata sufletele deja pierdute printre nameti..
" Unii spun că lumea va sfârşi în flăcări,
Alţii spun că în gheaţă.
Din ce-am gustat eu din dorinţă,
Îi cred pe cei ce spun în flăcări.
Dar dacă ar fi să pier de două ori,
Cred că am învăţat destule despre ură
Ca să spun că pentru distrugere
E la fel de bună şi gheaţa
Şi ar fi suficientă." Robert Frost
Drumurile intelepciunii nu se prezinta in viata unuia care cere fericire sau a unui cautator de pace in sine, nici ca o autostrada larg deschisa asupra unei perspective de fericire nici ca o poteca inflorita ce te va duce in spatii insorite de libertate de implinire personala sau de bunastare.
A alege sa te angajezi pe un drum al intelepciunii , nu pentru a rezolva marile enigme ale vietii ci pentru a evita sa te pierzi in misterele unei false spiritualitati , asta mi se pare o miza acceptabila
Drumurile catre intelepciune sunt labirintice si secrete , ele se rezerva si se stapanesc cel mai adesea cu rabdare , in timp, incet si cu respect.
Cel sau cea care se va angaja pe aceste drumuri se va lovi de obstacole ca de exeplu violenta endemica a repetarilor si a conditionarilor care ne locuiesc , teama de necunoscut nerabdarea de a descoperi , ratacirile indoielilor dar de asemenea va descoperi si va fi insotit de cateva balize care ii vor fi repere puternice , intalniri stimulatoare invitatii grabite care il vor ghida spre mai multa interiorizare.
Drumurile intelepciunii marcate de curajul de a fi si forta de a se putea confrunta cu amaraciunile neintelegerii si uneori ale solitudinii. Cel care le intalneste , care accepta sa le strabata, care se aventureaza spre necunoscut , spre irational, nu stie niciodata ce va putea descoperi la capat, astfel incat va trebui sa invete sa se iubeasca suficient pentru a putea fi un tovaras bun pentru el insusi...
Jacques Salome
